Romani in afara granitelor

Nadia Comăneci: Încerc să găsesc soluţii pentru ca oamenii să înţeleagă că sportul este important. Acei copii care fac sport obţin şi rezultate şcolare bune, pentru că această disciplină îţi dă ocazia să guşti şi succesul, dar şi eşecul, iar asta îi motivează

10 oct 2018 Autor: Alina-Elena Vasiliu

♦ Nadia Comăneci (56 de ani) nu s-a separat niciodată de gimnastică, fiind şi acum în căutarea copiilor pasionaţi pe care să-i ghideze pe un drum pe care nimeni nu îl cunoaşte mai bine decât ea ♦ Provocarea este uriaşă pentru că după decenii în care „dificultatea“ României era de a-şi număra medaliile de aur, prioritatea de azi în acest sport-cult naţional este calificarea la următoarea ediţie a Jocurilor Olimpice ♦ Abia apoi vine speranţa pentru premii. „Trebuie să înveţi să te ridici atunci când pierzi şi să continui“.

Nadia Comăneci a luat primul 10 din istoria gimnasticii, la Jocurile Olimpice de Vară de la Montreal, Québec, în 1976, tot ce a urmat după acest mo­ment în acest sport fiind eforturi de a-i egala re­uşita. Fairplay-ul ne spune că important este să participi, dar performanţele legen­da­re nu se fac cu medalii de argint, puţini atleţi având în palmaresul lor momente care au schim­bat cursul unei discipline sportive. Nadia face parte din această ligă exclusivistă.

Comparând performanţele de atunci, este aproape de necrezut situaţia în care se regăseşte acum gimnastica românească, în contextul în care însăşi calificarea a devenit „medalia“ cea mare. Nadia Comăneci spune că schimbarea nu va avea loc peste noapte, dar nici nu renunţă la ideea unei reveniri, fiind implicată în identificarea tinerelor talente.

„Ne-am obişnuit cu un sac de medalii o perioadă mare de timp şi nu am apreciat pe atunci cât înseamnă asta pentru România. Soluţia pentru problemele de azi din gim­nas­tică nu vine peste noapte. O gene­raţie de gim­naşti se formează în şase-şapte ani. Dar cred că aici, în ţară, nu se înţelege impor­tan­ţa investiţiilor în copiii care vor să facă sport“, spune Nadia Comăneci.

Este de părere că s-a născut în locul po­trivit la momentul potrivit şi că această coin­ci­denţă a contat mult pentru performanţele pe care le are în portofoliu. Pe când avea

14 ani, în 1976, Nadia Comăneci a cucerit lu­mea la Jocurile Olimpice de Vară de la Montreal, obţinând un scor perfect - nota zece - de şapte ori şi câştigând trei medalii de aur - la individual compus, bârnă şi paralele, o medalie de argint la echipă compus şi una de bronz la sol. De-a lungul carierei sale, Nadia Comăneci a strâns nouă medalii olim­pi­ce, sportiva retrăgându-se din activitatea competiţională după Jocurile Olimpice din 1980 de la Moscova, ceremonia oficială de retragere având loc patru ani mai târziu.

După patru decenii de la momentul perfect din Montreal, Nadia Comăneci se întoarce periodic în România, de unde vede mai aproape declinul, de la un an la altul.

„Nu mai există săli de sport la fel de multe, de aceea nici interesul pentru sport nu mai este acelaşi. Ne aşteptam ca rândul rezultatelor bune să se subţieze, pentru că nu s-a mai plantat sămânţa necesară pentru performanţe. Mulţi antrenori au plecat din România pentru că aici nu sunt plătiţi la valoarea pe care o au. În plus, în sport este vorba şi despre infrastructură şi dotări“, spune Nadia Comăneci.

De aproape 30 de ani, ea locuieşte în Statele Unite ale Americii, unde se ocupă tocmai de creşterea şi menţinerea interesului generaţiilor tinere pentru miş­care. Când vine în România, numără pe de­ge­te sălile de gimnastică rămase funcţio­nale, aproximativ zece.

„Trăim de pe o zi pe alta, ar trebui să reuşim măcar să ne calificăm pentru Tokio (Jocurile Olimpice din 2020 - n. red.), nu mai zic să obţinem medalii. Măcar să ne calificăm.“

Speranţele şi emoţiile pentru această competiţie sunt cu atât mai mari cu cât, în 2016, echipa feminină de gimnastică a României a ratat calificarea la Olimpiada de la Rio de Janeiro, pentru prima dată după patru decenii.

 

Omul cu două „acasă“

Astăzi, pentru Nadia Comăneci, „acasă“ este în Oklahoma, un stat din regiunea central-sudică a Statelor Unite ale Americii, însă tot „acasă“ spune şi despre România, unde vine de câteva ori pe an şi stă câteva zile, de regulă pentru a se ocupa de proiectele pe care le are acum aici.

Deşi remarcă situaţia în care a ajuns gimnastica azi, şi nu doar acest sport, Nadia Comăneci nu este un spectator pasiv.

Astfel, în luna septembrie de exemplu, a venit pentru un eveniment menit să atragă copii şi părinţi în mai multe sporturi. Cei mici au participat, în parcul Sebastian din Bucureşti, la mai multe activităţi - gimnastică, atletism, handbal, baschet, tenis de masă etc, pentru ca, la final, să fie selectaţi copiii cu potenţial sportiv, pentru a continua ulterior să se antreneze.

„Oferim cadrul necesar pentru practica­rea mai multor discipline sportive, din care fie­care încearcă ce vrea, iar apoi primeşte sfa­turi. La final, participanţii îşi dau seama ce le place să facă mai mult“, explică ea.

Proiectul de la Bucureşti, organizat prin Fun­daţia Nadia Comăneci, a fost o oglindă a celui pe care sportiva îl coordonează împre­u­nă cu soţul ei, Bart Conner, în Statele Uni­te, sub titulatura „Bart & Nadia Sport Expe­rience“. American de origine, Bart Conner vine tot din lumea gimnasticii, domeniu în care a obţinut două medalii de aur.

„Încerc să găsesc soluţii pentru ca oa­me­nii să înţeleagă că sportul este important. În ge­neral, părinţii vor să-i încurajeze în aceas­tă direcţie şi vor, de asemenea, să ştie că cei mici sunt în siguranţă în timpul orelor de sport. Am constatat că acei copii care fac sport obţin şi rezultate şcolare bune, pentru că această disciplină îţi dă ocazia să guşti şi suc­cesul, dar şi eşecul, iar asta îi motivează.“

În paralel, lucrează la un proiect care ar tre­bui să transforme un etaj superior al pati­noa­rului Telekom Arena, din Otopeni, ad­mi­nistrat de fundaţia Ion Ţiriac, într-o sală de antrenament pentru gimnastică.

Cei mici se pot pregăti în orele de dinainte sau de după şcoală, iar părinţii vor putea asista, dacă vor, la orele copiilor, explică Nadia Comăneci.

Sportiva este, printre altele, membră a Laureus Academy, o organizaţie care reuneşte cei mai buni sportivi din lume din diferite domenii. Alături de Ilie Năstase, gimnasta Nadia Comăneci a fost şi unul dintre membrii fondatori ai Laureus.

Deşi are iniţiative menite să aducă sportul dincolo de linia de plutire în România, campioana nu se vede într-o poziţie politică, unde spune că nu e locul ei, atâta timp cât poate face lucruri bune pentru sport şi din afara acestei sfere. Crede că fiecare campion olimpic se bucură de autoritate şi respect din partea oamenilor, iar decizia de a ocupa o funcţie politică ar trebui luată doar dacă într-adevăr acea poziţie îl poate ajuta să facă mai mult pentru domeniul sportiv.

 

Rădăcinile succesului

Toată această călătorie prin sport a început din joacă pentru Nadia Comăneci, care a ales acest refugiu ca pe o formă de a-şi consuma timpul liber din vacanţe.

„Nu am început să fac gimnastică pentru performanţă, nici nu ştiam ce înseamnă performanţa pe atunci. Era o sală de sport lângă casa mea din Oneşti, am început mai mult din joacă să mă duc, apoi m-am apucat serios de această activitate. Dedicarea mea pentru sport s-a combinat cu cea a antrenorului meu, iar rezultatul a fost un succes. Pe vremea aceea, existau multiple posibilităţi de a face sport, acum însă acestea s-au redus.“

Petrecea ore bune în fiecare zi în sala de gimnastică şi îşi aminteşte că, dacă antrenorul îi cerea să repete un exerciţiu de zece ori, ea îl repeta de unsprezece. Tocmai pentru a fi cu un pas înainte şi cu o secundă mai pregătită decât i s-ar fi cerut. Admite că o mare parte din reuşite s-au datorat talentului, însă talentul lipsit de muncă este nul. Nu performanţa era scopul ei, aceea ar fi fost doar un beneficiu. Obiectivul era pur şi simplu să facă sport, aşa cum şi unii copii de azi poate că îşi doresc, însă se lovesc de lipsa unei infrastructuri suficiente.

„Există momente-cheie în sport, iar pe lângă pasiune şi dedicare contează foarte mult să înveţi să te ridici atunci când pierzi şi să vrei să continui, nu să te reorientezi către ceva mai uşor.“

Îşi aminteşte că, la câţiva ani după aplauzele pe care le-a savurat la Montreal, a întâlnit-o pe Céline Dion - cântăreaţa de origine canadiană, tot la Montreal. Nu mică i-a fost bucuria Nadiei Comăneci să o audă pe Céline Dion spunându-i că a urmărit-o în momentul competiţiei la televizor şi că, pentru ea, sportiva a fost o sursă de motivaţie în carieră. Abia în momente de acest gen realiza cât de mult a contat rezultatul ei pentru lumea din jur.

„Cred că aş fi făcut ceva deosebit în orice alt sport. Sunt competitivă şi în tenis, unde mă ajută coordonarea pe care am căpătat-o în gimnastică.“

Călătoreşte mult, tot timpul are cel puţin două-trei destinaţii în plan pe termen scurt, atât de plăcere, cât şi în scop de business. Însă dincolo de orice voiaj planificat, toată viaţa ei are două priorităţi în funcţie de care îşi face orice plan - sportul şi familia, amândouă la acelaşi nivel. Restul este muncă.

 

„Români în afara graniţelor“ este o campanie editorială realizată de Ziarul Financiar la iniţiativa Ion Ţiriac Foundation

O campanie Ziarul Financiar la inițiativa