Romani in afara granitelor

Cătălin Copăescu, medic chirurg, fondator Spital Ponderas: Dacă pe viitor toate informaţiile legate de intervenţiile făcute de chirurgii de oriunde din lume vor fi stocate într-un sistem cloud, atunci eu din România voi avea acces la o bază de informaţii globală, voi şti în timpul operatiei cum au procedat medici din Japonia, SUA sau America de Sud într-o situaţie similară şi voi lua cea mai bună decizie. galerie foto

Români în afara graniţelor. Cătălin Copăescu, Ponderas: Viitorul în medicină este ca un pacient din Bucureşti să beneficieze de experienţa tuturor chirurgilor din lume prin intermediul inteligenţei artificiale

26 sep 2018 Autor: Roxana Petrescu

♦ În fiecare an, mai bine de 5% din toţi pacienţii Ponderas Academic Hospital din Bucureşti vin de peste hotare, majoritatea români care se întorc să fie trataţi acasă, iar 20% din cei 400 de tineri chirurgi care trec prin cursurile Surgical Training Institute (STI), entitate care face parte tot din Ponderas Academic Hospital, sunt străini.

Din această toamnă, un medic român care timp de 20 de ani a profesat în Olanda va re­ve­ni în ţară, în Ponderas Aca­de­mic Hospital, comple­tând ast­fel echipa de chirurgi a spitalului. Într-un pei­saj marcat de exodul specialiştilor şi de neîncrederea pacienţilor în actul medi­cal, ce-i atrage pe toţi aceşti străini într-un spital din Bucureşti?

„După 20 de ani de chirurgie în Olanda, avem un medic care revine în ţară. Noi avem un robot de a patra generaţie în timp ce el, în Olan­da, lucra pe un robot de generaţia a tre­ia. De la un anumt nivel încolo, nu banii con­tea­ză cel mai mult în luarea unei decizii“, spu­ne chirurgul Cătălin Copăescu, cel care în 2011 a fondat spitalul Ponderas. Unitatea, care în 2016 a devenit parte din reţeaua Re­gi­na Maria, al doilea cel mai mare jucător din pia­­ţa de servicii medicale private, a ter­mi­nat anul trecut cu un business de 25 de mil. euro, în creştere cu circa 25%, iar pentru anul aces­ta estimează afaceri de circa 30 mil. eu­ro. Ponderas are o capacitate de 277 de pa­turi, 50 de cabinete medicale, 12 săli de ope­ra­­ţie, la­borator de analize şi un centru de trai­ning de­dicat pentru instruirea medicilor în pro­­­­ce­duri laparoscopice, robotice şi endoscopice.

 

Un film SF într-un spital din Bucureşti

Declaraţia lui Copăescu vine după ce la începutul acestui an, Ponderas a lansat primul program integrat de chirurgie minim invazivă şi robotică din România în urma achiziţiei a două sisteme de chirugie compu­te­rizată, DaVinci Xi.

Investiţia totală s-a ridicat la 3 milioane de euro, un robot fiind destinat blocului ope­ra­tor, iar celălalt fiind în Surgical Training Institute (STI), centru dedicat instruirii me­dicilor, înfiinţat în urmă cu 18 ani şi care deja a pregătit peste 2.000 de chirurgi.

„Chirurgia robotică este un subiect de peste 25 de ani, dar în ultimii ani a evoluat foarte mult. Deja am ajuns la cea de-a patra generaţie de roboţi Da Vinci care, în comparaţie cu versiunile anterioare, adaugă şi elemente de inteligenţă artificială.“ Deşi ideea de a avea un robot în sala de operaţii este, pentru unii, destul de greu de asi­milat, Cătălin Copăescu spune că în per­ma­nenţă chirurgul este lângă pacient, el fiind de fapt cel care controlează exclusiv mişcările robotului.

Marele avantaj este că DaVinci Xi îi per­mite medicului să ajungă în spaţii ana­to­mice înguste, imposibil sau greu abordabile prin chirurgia laparoscopică convenţională, disecţiile fiind făcute cu un grad înalt acurateţe.

„Chirurgul stă lângă pacient, asezat la con­solă, priveşte, comandă şi controlează ce face robotul în interiorul pacientului. Ce văd eu este o imagine superbă, tridimensională, de înaltă rezoluţie, mărită de zece ori faţă de cea percepută în operaţiile clasice. Datorită pre­ciziei acestor sisteme computerizate putem realiza intervenţii foarte fine, ne per­mitem ca, în operaţiile pentru îndepărtarea tu­morilor, să nu extragem ţesut sănătos în exces, să nu renunţăm în totalitate la un organ.“

Schimbările produse de avansul tehno­lo­gic fac ca rezolvarea cazurilor de acum 40 de ani să pară ca un film alb-negru mut faţă de SF-urile care se „toarnă“ acum în sălile de operaţii.

„La vremea aceea, exerezele largi (operaţii constând în îndepărtarea unui organ, ţesut – n.red.) erau regula şi, spre exemplu, se considera că operaţia unui pacient cu cancer de rect avea şanse de succes doar dacă respectivul pacient rămânea impotent. Azi, un astfel de pacient pleacă în două zile de la spital cu toate funcţiile păstrate.“

 

De peste hotare, aici

Mai departe, nu doar robotul ascultă indicaţiile medicului, întregul sistem din blo­cul operator, inclusiv masa de operaţii, putând să răspundă la indicaţiile specialistului.

„Robotul Davinci Xi comunică cu masa de operaţie astfel că se poate schimba poziţia pacientului chiar în timpul intervenţiei. Aşa ceva nu era posibil înainte. Robotul intră în comunicare cu fiecare dintre instrumentele aflate în pacient astfel încât acestea să fie reorientate în funcţie de poziţia necesară a mesei. Pe termen mediu şi lung ne aşteptăm să vedem tot mai mulţi roboţi în sala de operaţii şi tot mai multă inteligenţă artificială.“

Investiţiile permanente făcute de spital în zona de tehnică nu au rămăs fără ecou la nivel european, o unitate din România reuşind astfel să atragă aici chirurgi la training, specialişti din economii dezvoltate, dar mai ales pacienţi.

Practic, Ponderas schimbă un pic optica asupra medicinei româneşti, un peisaj marcat de exodul specialiştilor, dar mai ales de neîncrederea pacienţilor în actul medical. 

„Anul acesta, avem circa 300-400 de cursanţi la STI şi creştem continuu. în me­die, circa 20% sunt străini. Avem chirurgi din multe ţări, de exemplu Spania, Italia, UK sau din Africa de Sud care vin să vadă tehnologia de la noi, să analizeze circuitele de funcţionare ale spitalului în contextul în care avem o rată de complicaţii extrem de scăzută, de sub 1%.“

Chirurgul spune însă că este necesară formarea unor veritabile baze de antrenament pentru tinerii chirurgi pe partea de tehnologie la nivel naţional, că sunt necesare centre dedicate chirurgiei robotice, simulatoare de exerciţiu în afara sălilor de operaţie.

„Motivul este simplu, nu poţi să-ţi iniţiezi experienţa operatorie pe pacienţi.“

Mai departe, dincolo de chirurgii veniţi la training, pe paturile spitalului Ponderas ajung din ce în ce mai mulţi pacienţi de peste hotare.

„Circa 5% dintre pacienţii noştri sunt străini. Printre ei sunt românii plecaţi care însă mai au încredere în medicii de aici. în plus, este recomandat să te tratezi în spitalele unde poţi vorbi cu personalul medical în limba nativă pentru că multe dintre erorile de diagnosticare vin din erorile de comunicare.“

Alături de ei mai sunt însă şi pacienţi care sunt trimişi în Bucureşti chiar de medici străini.

„Am operat pacienţi români care au venit la noi din spitale din Marea Britanie, Austria, Germania sau Portugalia pentru că medicii de acolo ne-au recomandat datorită dotărilor tehnice şi a echipei. În total, avem circa 500 de intervenţii chirurgicale pe lună din diferite patologii.“

 

O privire în viitor

Cătălin Copăescu spune că nu lipsa echipamentului medical este problema pe plan local, multe dintre spitale fiind dotate cu tot ce le trebuie, ci mai ales lipsa personalului care să ştie cum să utilizeze aceste echipamente.

„În Marea Britanie, 60% din intervenţiile chirurgicale colorectale se fac prin aparatura minim invazivă, în România procentul este de numai 5%. Sunt medici la fel de buni şi aici şi acolo, dar lipseşte partea de instruire specifică, experienţa în utilizarea echipamentelor noi.“

Chirurgul mai precizează că în cazul spitalului Ponderas toate sălile de operaţie au fost gândite astfel încât să poată acomoda roboţi, aşa că nu este exclus să urmeze şi alte achiziţii de echipamente.

„Această dezvoltare va fi cu adevărat interesantă pentru noi. în ceea ce priveşte STI plănuim să creştem numărul de cursuri şi să includem noi specializări. În plus, ne dorim adăugarea unor noi centre de excelenţă pe lângă cele pe care le avem acum. Sperăm să devenim Centrul de Excelenţă în Chirurgie Ortopedică ?n 2019, apoi Chirurgie Urologică şi Chirurgie Robotică.“

Pe termen lung, Cătălin Copăescu crede că inteligenţa artificială va schimba semnificativ actul medical, meseriile repetitive urmând să devină „specii“ pe cale de dispariţie.

„Viitorul este ca un pacient din Bucureşti să beneficieze de experienţa tuturor chirurugilor din lume prin intermediul inteligenţei artificiale şi a informaţiilor stocate în cloud. Un chirurg ajunge la maturitatea meseriei sale după 15-20 de ani de practică, iar această maturitate vine din cazurile pe care le-a întâlnit. La final însă poţi ajunge doar la câteva zeci de intervenţii de un anumit fel, dar mereu poţi întâlni lucruri noi. Dacă pe viitor toate informaţiile legate de intervenţiile făcute de chirurgii de oriunde din lume vor fi stocate într-un sistem cloud, atunci eu din România voi avea acces la o bază de informaţii globală, voi şti în timpul operaţiei cum au procedat medici din Japonia, SUA sau America de Sud într-o situaţie similară şi voi lua cea mai bună decizie.“

Într-un astfel de context, utilizarea tehnologiilor de vârf în actul medical va deveni obligatorie, cei care nu se aliniază curentului riscând să rămână şi fără pacienţi, după exodul medicilor.

„Sunt deja pacienţi foarte bine informaţi, care nu vor să fie operaţi altfel decât prin chirurgie robotică. Altfel se urcă în primul avion. Discursul care include cuvintele «nu se poate» deja nu mai este tolerat.“

„Români în afara graniţelor“ este o campanie editorială realizată de Ziarul Financiar la iniţiativa Ion Ţiriac Foundation

O campanie Ziarul Financiar la inițiativa